Daca te-as invita sa atingem norii a-i veni?
Daca ti-as saruta lobul urechii, te-ai cutremura?
Daca ne-am arunca in mare, ai avea curaj sa uiti?
Daca iti jelesc zambetul, ai mai zambii vreodata?
Nu stiu ce se petrece, uneori as vrea sa-ti patrund si gand si in trup si sa disec fiecare particica.
Ma dor toate, ochii tai tristi, vlaguirea si paloarea ta, parul tau ravasit, barba ta, mana ta tremuranda, gura ta seaca.
Urasc... ca am ajuns aici si ma simt atat de inutil si de neputincios incat uneori as vrea sa renunt la tine din pur egoism, sa vezi ca sunt si eu acolo, sa te doara si pe tine.
Am terminat "Nunta in cer", nu am ce sa comentez pe marginea acestei carti,nu mi-a ramas decat gustul amar si imposibilitatea idilelor.
Din nefericire, uneori , iubirea nu este de ajuns!
Nu ma pot bucura de nimic , nu mai au rost toate in jur daca nu te am pe tine, sa ne bucuram in doi asa cum obisnuiam.
Imi e atat de dor de noi incat lipsa ta ma face sa te urasc si sa te iubesc de moarte. Imi e atat de dor incat as musca din tine si nu m-as satura in veci. Imi e atat de dor incat te-as palmui zilnic sa ma vezi.
Nu-mi ramane decat sa astept si sa sper ca uitarea ta sa nu puna amprenta pe mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu