..." cosulete ca niste caldaruse de rachita, plina cu zmeura culeasa din coclauri stancosi, pe unde intarzia, nu banuiau ce neliniste facea sa-mi arda privirea...
Umblau forfota targuind, asa de curat proaspeti in portul alb-negru, ca pareau figuranti de teatru, daca n-ar fi fost de jur imprejurul acestui sat culmile verzi sau stancoase, stralucitoare toate de oglinda inrouata, albastra, a cerului si de aurul luminii de dimineata.
Simteam in mine acea vaga importanta, pe care indiferent de alte sentimente, o simte in timpul pregatirilor, cel care are sa se supuie unei operatii, intr-o zi frumoasa. Rezemat de bara de fier a micului chei de piatra, priveam apa dumnezeiesc de limpede, facuta anume pentru cresterea si bucuria pastravilor parca, rostogolindu-se peste pietroaie, auzeam uruitul ferastraielor care taiau in lung busteni si zambeam gandind la trupul gol si auriu al ei, in asternutul alb, pe sofa... pentru ce viata, pentru ce nebunia acestei organizari sociale contrariaza fericirii atat de firesti? si pe care le dorim atat de mult?...
Soseaua pietruita varos urca intortocheat, pare ca da uneori in gol, intr-o apa a cerului, pentru ca, trecut de ocol, valea sa se pravaleasca jos de tot, cu drumuri si sate acolo, in fundul larg al ei."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
daca exista ceva ce ador in cartea asta este pasajul in care descrie atitudinea lui fata de ea cand statea intinsi in pat iar ea vroia sa auda "povesti"filosofale
RăspundețiȘtergerestateau*am omis acest"u"
RăspundețiȘtergere